Petru și Ioan în fața Sinedriului
Capitolul 4
Viața comunitară a primilor creștini 32 Mulțimea celor care au crezut era o singură inimă și un singur suflet. Nici unul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun.
33 Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus și ei toți se bucurau de mult har.
34 De fapt, nu era nici unul dintre ei care să ducă lipsă, căci toți care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau prețul celor vândute
35 și îl puneau la picioarele apostolilor;
g apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
36 Și Iosif, numit de către apostoli Barnaba care, tradus, înseamnă Fiul Mângâierii
h, un levit, de loc
i din Cipru,
37 vânzând un ogor pe care îl avea, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
Note de subsol
g Obiceiul este cunoscut din cele mai vechi timpuri. În cadru juridic, era un gest prin care se renunţa la dreptul de proprietate, iar cel care punea piciorul deasupra (peste o persoană sau bunuri) devenea noul proprietar.
h Etimologic, Barnaba înseamnă "fiul lui Naba". Semnificaţia pe care o alege sfântul Luca (Fiul Mângâierii) este interpretată de unii exegeţi ca expresie a bucuriei apostolilor că era primul levit convertit la creştinism şi avea un spirit împăciuitor (Fap 9,27; 11,22-24).
i Expresia to genei poate însemna că Barnaba s-a născut în Cipru sau că familia lui provine din Cipru.